Litigii de muncă

Litigii de muncă

Litigii de muncă

Litigii de muncă

Înapoi

Aspecte Generale

Litigiu de muncă reprezintă orice tip de litigiu între un angajator și un lucrător (sau lucrători) care rezultă din relația lor de muncă și care se referă la aplicarea și respectarea dispozițiilor legislației muncii.

Pentru a soluționa litigiile de muncă, lucrătorul sau mai mulți lucrători care invocă un interes comun, angajatorul, precum și sindicatele competente au dreptul de a solicita intervenția Inspecției Muncii, care convoacă ulterior o ședință tripartită (lucrător, angajator și inspector) la o anumită dată și discută obiectul litigiului și modul de soluționare a acestuia.

Obiectul litigiilor de muncă

Obiectul litigiilor de muncă poate fi (cu titlu indicativ):

  • obligațiile de plată aferente salariilor acumulate și sporurilor sau altor beneficii prevăzute în contracte de muncă individuale sau colective, prime de Crăciun sau de Paște, indemnizații de concediu și prime;
  • neacordarea unui concediu normal sau de alt tip (căsătorie, paternitate, îngrijire, îngrijire a unei persoane aflate în întreținere, monitorizarea performanței școlare, student, sindicat, scop special etc.);
  • neplata sau plata unei indemnizații de concediere reduse,
  • aspecte legate de protecția maternității, egalitatea de tratament a bărbaților și a femeilor, discriminarea pe motive de gen, religie, statut familial sau social etc.;
  • aspecte legate de violența și hărțuirea în mediul de lucru.

Procedura de soluționare a litigiilor de muncă

Procedura de soluționare a litigiului de muncă începe odată cu depunerea unei cereri de către persoana în cauză la Departamentul de inspecție a relațiilor de muncă (TEES) competent. Competența departamentului se stabilește pe baza Direcției companiei în cadrul căreia este sau a fost angajat lucrătorul și în limitele prevăzute în Decretul prezidențial nr. 134/2017 (Monitorul Oficial, partea I, nr. 168/ 6.11.2017).

Cererea conține datele părților, precum și problemele care fac obiectul litigiului de muncă.

Apoi vor fi stabilite data și ora ședinței trilaterale care va avea loc la sediul TEES competent, informând solicitantul la fața locului și trimițând invitație celeilalte părți prin orice mijloace adecvate (poștă, e-mail, notificare în contul angajatorului pe portalul Inspecției Muncii), cu dovadă de înștiințare.

În ziua ședinței la sediul departamentului, pe lângă inspector, sunt prezenți angajatorul și lucrătorul (fie personal, fie printr-un reprezentant autorizat), precum și consultanții lor juridici (dacă se consideră necesar) și nu sunt prevăzute prezența și examinarea altor persoane în calitate de martori.

În total, pot participa până la cinci (5) reprezentanți ai fiecărei părți interesate, pe lângă consultanții juridici. Printre aceștia se numără, la alegerea fiecărei părți, reprezentanți ai organizației sindicale primare sau ai organizației sindicale secundare sau echivalentul acesteia, ai centrului local al forței de muncă sau ai GSEE în numele lucrătorilor, precum și reprezentanți ai organizației sindicale din partea angajatorului, dar întotdeauna cu prezentarea documentelor legale aferente.

În cazurile de soluționare a litigiilor privind aplicarea dispozițiilor referitoare la protecția maternității, la principiul egalității de tratament între bărbați și femei, la principiul egalității de tratament indiferent de originea rasială sau etnică, de convingerile religioase sau de altă natură, de dizabilități sau boli cronice, de vârstă, de statutul familial sau social, de orientarea sexuală, de identitatea de gen sau de caracteristicile de gen, sau la aspecte legate de violența și hărțuirea la locul de muncă, poate fi prezent la discutarea litigiului de muncă și un reprezentant al Avocatului Poporului.

În sfârșit, poate fi prezent și un interpret de limbaj mimico-gestual de la Federația Persoanelor cu Deficiențe de Auz din Grecia pentru a ajuta o persoană surdo-mută sau cu deficiențe de auz, precum și un traducător care să asiste un cetățean străin.

Discuția se desfășoară în persoană, iar inspectorul conduce întregul proces, dând cuvântul părților și asigurându-se că totul decurge fără probleme. Pe durata procedurii sunt înregistrate punctele de vedere ale ambelor părți și sunt examinate înscrisurile aferente și documentele justificative sau alte mijloace de probă prezentate de fiecare parte în vederea soluționării litigiului sau a reconcilierii între părți.

În cazul în care una dintre părți lipsește fără un motiv întemeiat, inspectorul consemnează punctele de vedere ale părții prezente și, în cazul în care absența nu este justificată, se stabilește o prezumție relativă a veridicității afirmațiilor sale factuale.

Acțiunile următoare

Inspectorul, după ce a luat în considerare opiniile părților și a examinat probele prezentate, trebuie să emită o concluzie cu privire la litigiu în termen de o săptămână de la discuție.

În plus, după încheierea discuției, se poate stabili un termen limită de cel mult o săptămână pentru soluționarea litigiului în conformitate cu recomandările inspectorului. În caz de conformare, se întocmește un nou raport, iar litigiul de muncă se clasează. Dacă însă termenul expiră fără a se întreprinde vreo acțiune în acest sens, inspectorul întocmește raportul de mai sus în termenul de o săptămână.

O copie a raportului întocmit de inspector, împreună cu documentele anexate, poate fi obținută, la cerere, de părțile sau reprezentanții lor autorizați în mod legal.

În cazul în care se constată încălcări ale legislației muncii, inspectorul are competența de a impune sancțiuni administrative. În cazul în care încălcările legislației muncii constituie infracțiuni penale, inspectorul depune o plângere sau o sesizare la procurorul competent.

În cele din urmă, în cazul în care reclamantul dorește ca angajatorul să fie urmărit penal, poate depune la Serviciu o declarație pe proprie răspundere în care să precizeze că el/ea, în calitate de victimă, dorește demararea unei urmări penale împotriva angajatorului, urmând ca cererea să fie transmisă procurorului.

Sari la conținut